articulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTICULÁRE, articulări, s. f. Acțiunea de
a (se) articula; articulație. –
V. articula.articulare (Dicționar de neologisme, 1986)ARTICULÁRE s.f. Acțiunea de a articula și rezultatul ei. [<
articula].
articulare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTICULÁRE, articulări, s. f. Acțiunea de
a (se) articula.articulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)articuláre s. f.,
g.-d. art. articulắrii; pl. articulắriarticulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTICULÁRE, articulări, s. f. Acțiunea de
a (se) articula; (rar) articulație. —
V. articula.