articular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulațiile corpului, care se produce la articulațiile corpului. – Din
fr. articulaire, lat. articularis.articular (Dicționar de neologisme, 1986)ARTICULÁR, -Ă adj. Referitor la articulațiile corpului. [Cf. fr.
articulaire, lat.
articularius].
articular (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTICULÁR, -Ă adj. referitor la articulații (1). (< fr.
articulaire, lat.
articularis)
articular (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulațiile corpului, care se produce la articulațiile corpului. –
Fr. articulaire (
lat. lit. articularis).
articular (Dicționaru limbii românești, 1939)*articulár, -ă adj. (lat.
articularis). Relativ la articulațiunĭ:
reŭmatizm articular.articular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)articulár (referitor la articulații)
adj. m.,
pl. articulári; f. articuláră, pl. articulárearticular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)articular a. privitor la articulațiuni:
reumatism articular.articular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulațiile corpului, care se produce la articulațiile corpului. — Din
fr. articulaire, lat. articularis.