articulatoriu - explicat in DEX

articulatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.

articulatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].

articulatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)

articulatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
articulatóriu (referitor la articularea sunetelor) [riu pron. ryu] adj. m., f. articulatórie (-ri-e); pl. m. și f. articulatórii

articulatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. — Din fr. articulatoire.