arhifonem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (
Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din
fr. archiphonème.arhifonem (Dicționar de neologisme, 1986)ARHIFONÉM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr.
archiphonème].
arhifonem (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHIFONÉM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr.
archiphonème)
arhifonem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhifoném s. n.,
pl. arhifonémearhifonem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. — Din
fr. archiphonème.