arhiloc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHILÓC, arhilocuri, adj. (În sintagma)
Vers arhiloc (și substantivat,
s. n.) = vers format din șapte sau din trei picioare. – Din
n. pr. Arhiloc.arhiloc (Dicționar de neologisme, 1986)ARHILÓC s.m. Vers al poeziei latine și grecești, prezentând două variante :
mare arhiloc = vers compus din șapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) și ultimele trei sunt trohei ;
mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili și o silabă. [Cf. lat.
archilochium, gr.
archilocheios <
Archilochos – poet liric grec din antichitate].
arhiloc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHILÓC s. n. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) și trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili și o silabă. (< lat.
archilochium)
arhiloc (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))arhilóc s. n., pl.
arhilocuri; adj. m., pl. -; f.
arhilocă, pl. -
arhiloc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhilóc s. n.,
pl. arhilócuriarhiloc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Arhiloc m. poet satiric, inventatorul versului iambic (sec. VII a. Cr.).
arhiloc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHILÓC, arhilocuri, adj. (În sintagma)
Vers arhiloc (și substantivat,
n.) = vers antic format din șapte sau din trei picioare. — Din
n. pr. Arhiloc.