arhieresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [
Pr.:
-hi-e-] –
Arhiereu +
suf. -esc.arhieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [
Pr.:
-hi-e-] – Din
arhiereu +
suf. -esc.arhieresc (Dicționaru limbii românești, 1939)arhierésc, -eáscă adj. (d.
arhiereu). De arhiereŭ.
arhieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhierésc (-hi-e-) adj. m.,
f. arhiereáscă; pl. m. și
f. arhieréștiarhieresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arhieresc a. episcopal:
strană arhierească CR.
arhieresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [
Pr.:
-hi-e-] —
Arhiereu +
suf. -esc.