arhiereu - explicat in DEX

arhiereu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

arhiereu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).

arhiereu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhieréu (-hi-e-) s. m., art. arhieréul; pl. arhieréi, art. arhieréii

arhiereu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhiereu m. 1. episcop sau vlădică fără eparhie; 2. orice cleric mai sus de arhimandrit și până la patriarh. [Gr. mod.].

arhiereu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHIERÉU, arhierei, s. m. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. ♦ Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit); arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] — Din sl. arhierei.

arhiereŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.