arhierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie.
2. Eparhie condusă de un arhiereu.
3. Reședință a unui arhiereu. [
Pr.:
-hi-e-] – Din
ngr. arhiería.arhierie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu.
2. Eparhie condusă de un arhiereu.
3. Reședință a unui arhiereu. [
Pr.:
-hi-e-] –
Ngr. arhieria.arhierie (Dicționaru limbii românești, 1939)arhieríe f. (ngr.
arhieria, vgr.
-reía). Rangu, sediu saŭ locuința arhiereuluĭ.
arhierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhieríe (-hi-e-) s. f.,
art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríilearhierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie.
2. Eparhie condusă de un arhiereu.
3. Reședință a unui arhiereu. [
Pr.:
-hi-e-] — Din
ngr. arhiería.