arhaism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHAÍSM, arhaisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție etc. arhaică. – Din
fr. archaïsme.arhaism (Dicționar de neologisme, 1986)ARHAÍSM s.n. Cuvânt, construcție, expresie învechită, ieșită din uz. [Pl.
-me. / < fr.
archaïsme].
arhaism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHAÍSM s. n. cuvânt, construcție, expresie învechită, ieșită din uz. (< fr.
archaïsme)
arhaism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHAÍSM, arhaisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție învechită. –
Fr. archaïsme (<
gr.).
arhaism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhaísm s. n.,
pl. arhaísmearhaism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arhaism n.
1. mod învechit de a vorbi:
au fapt în loc de
au făcut; 2. vorbă ieșită din uz (ca
craiu, voevod, letopiseț). Arhaismele au intrat definitiv în domeniul istoriei. Cele relative la cultura națională sunt necesare pentru înțelegerea trecutului. Ele nu sunt rare în poeziile Iui Eminescu și unele dintr´însele revin sub pana prozatorilor (Filimon, Odobescu, Ioan Ghica), cari s´au străduit să reînvieze traiul strămoșesc.
arhaism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHAÍSM, arhaisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție etc. arhaică. — Din
fr. archaïsme.