arhaizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieșite din uz.
Stil arhaizant. [
Pr.:
-ha-i-] – Din
fr. archaïsant.arhaizant (Dicționar de neologisme, 1986)ARHAIZÁNT, -Ă adj. (
Despre stil, cuvinte etc.) Cu caracter, aspect voit arhaic. [Pron.
-ha-i-. / cf. fr.
archaïsant].
arhaizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHAIZÁNT, -Ă adj. cu aspect voit arhaic. (< fr.
archaïsant)
arhaizant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect voit arhaic.
Stil arhaizant. –
Fr. archaïsant.arhaizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhaizánt (-ha-i-) adj. m.,
pl. arhaizánți; f. arhaizántă, pl. arhaizántearhaizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHAIZÁNT, -Ă, arhaizanți, -te, adj. Cu aspect arhaic, care recurge la mijloace de exprimare de multă vreme ieșite din uz.
Stil arhaizant. [
Pr.:
-ha-i-] — Din
fr. archaïsant.