arhaic - explicat in DEX

arhaic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

arhaic (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHÁIC, -Ă adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ◊ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

arhaic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
arháic (arháică), adj. – Foarte vechi. Fr. archaïque. – Der. arhaism, s. n. Pronunțarea este cea din ngr.

arhaic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHÁIC, -Ă I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ◊ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)

arhaic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHÁIC, -Ă, arhaici, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri trecute. Epocă arhaică. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care nu mai este folosit în limba contemporană, ieșit din uz; învechit. – Fr. archaïque (< gr.).

arhaic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arháic, -ă adj. (vgr. arhaïkós). Vechĭ saŭ care imitează vechimea: stil arhaic. Adv. În mod arhaic: a vorbi arhaic.

arhaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arháic¹ (-ha-ic) adj. m., pl. arháici; f. arháică, pl. arháice

arhaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arháic² (-ha-ic) s. n.

arhaic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhaic a. învechit, neobișnuit: stil arhaic.

arhaic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, con­strucții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] — Din fr. archaïque.