aresta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARESTÁ, arestez, vb. I.
Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din
arest.aresta (Dicționar de neologisme, 1986)ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var.
arestui vb. IV. / <
arest +
-a].
aresta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat.
arrestare, după fr.
arrêter)
aresta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARESTÁ, arestez, vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din
arest.aresta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arestá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aresteázăarestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arestà v. a pune la arest, a închide.
aresta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARESTÁ, arestez, vb. I.
Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. — Din
arest.