aresta - explicat in DEX

aresta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

aresta (Dicționar de neologisme, 1986)
ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].

aresta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)

aresta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.

aresta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arestá (a ~) vb., ind. prez. 3 aresteáză

arestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arestà v. a pune la arest, a închide.

aresta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. — Din arest.