arestant - explicat in DEX

arestant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.

arestant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.

arestant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.

arestant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arestánt (înv.) s. m., pl. arestánți

arestant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arestant m. cel arestat.

arestant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. — Din germ. Arrestant.