arest - explicat in DEX

arest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Din germ. Arrest, it. arresto.

arest (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÉST s.n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane bănuite de o infracțiune. 2. Locul și durata detențiunii unei persoane arestate; închisoare. [Pl. -turi. / < it. arresto, cf. germ. Arrest].

arest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu.

arest (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÉST s. n. 1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune. 2. locul acesteia; închisoare. (< germ. Arrest, it. arresto)

arest (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
AREST bască, cavou, colivie, grotă, incubator, raft, subsol.

arest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane care (este bănuită că) a comis o infracțiune; arestare. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Germ. Arrest (it. arresto).

arest (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arést n., pl. urĭ (rus. arést, germ. arrest, d. it. arresto; fr. arrêt). Oprirea cuĭva într' un loc închis: arest de o lună. Clădirea în care staŭ arestat, carceră: închis la arestu preventiv, l-a pus la arest.

arest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arést s. n., pl. arésturi

arest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arest n. opreală, închisoare (militară sau școlară). [De origină militărească austro-ungară: nemț. ARREST].

arest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. — Din germ. Arrest, it. arresto.