areșcă (Dicționaru limbii românești, 1939)aréșcă f., pl.
ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus.
arešokŭ, gen.
-ška, dim. d.
arĭeh, scris
orĭeh, nucă).
Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu
arol. – În Munt.
reșcă, în vest
rișcă (cp. cu rut.
orišk, nucușoară).