areometric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AREOMÉTRIC, -Ă, areometrici, -ce, adj. Referitor la areometrie, de areometrie. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. aréométrique.areometric (Dicționar de neologisme, 1986)AREOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la areometrie. [Pron.
-re-o-. / < fr.
aréometrique].
areometric (Dicționaru limbii românești, 1939)*areométric, -ă adj. (d.
areometru).
Fiz. De areometrie.
areometric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)areométric (-re-o-me-tric) adj. m.,
pl. areométrici; f. areométrică, pl. areométriceareometric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AREOMÉTRIC, -Ă, areometrici, -ce, adj. Referitor la areometrie, de areometrie. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. aréométrique.