areolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AREOLÁR, -Ă, areolari, -e, adj. (
Mat.) Care aparține ariei
2, privitor la arie
2.[
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. aréolaire.areolar (Dicționar de neologisme, 1986)AREOLÁR, -Ă adj. Referitor la areolă. ♦ (
Despre eroziuni) Care acționează lateral. [Pron.
-re-o- / < fr.
aréolaire].
areolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)AREOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la areolă. 2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acționează lateral. 3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care definește poziția unui mobil față de un punct fix. (< fr.
aréolaire)
areolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)areolár (-re-o-) adj. m.,
pl. areolári; f. areoláră, pl. areoláreareolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AREOLÁR, -Ă, areolari, -e, adj. (
Mat.) Care aparține ariei
2, privitor la arie
2. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. aréolaire.