areometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. aréomètre.areometru (Dicționar de neologisme, 1986)AREOMÉTRU s.n. (
Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron.
-re-o-. / < fr.
aréomètre, cf. gr.
araios – subțire, metron – măsură].
areometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)AREOMÉTRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr.
aréomètre)
areometru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AREOMÉTRU, areometre, s. n. Instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [
Pr.:
-re-o-] –
Fr. aréomètre.areometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*areométru n., pl.
e (vgr.
araiós, rar, și
métron, măsură).
Fiz. Instrument de măsurat densitatea lichidelor.
areometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)areométru (-re-o-me-tru) s. n.,
art. areométrul; pl. areométreareometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)areometru n. instrument de fizică cu care se măsoară densitatea corpurilor.
areometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. aréomètre.