areopag - explicat in DEX

areopag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus.

areopag (Dicționar de neologisme, 1986)
AREOPÁG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanți; adunare de magistrați, de judecători. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. aréopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al războiului, pagos – colină].

areopag (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AREOPÁG s. n. 1. tribunal suprem în Atena antică. 2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă. (< fr. aréopage, lat. areopagus)

areopag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem al vechilor atenieni, care supravegheau exercitarea magistraturilor și judecau crimele grave. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréopage (lat. lit. areopagus).

areopag (Dicționaru limbii românești, 1939)
*areopág n., pl. urĭ (lat. areópagus, d. vgr. areiópagos [d. Áres, Marte, și págos, deal]). Tribunalu vechiĭ Atene (așezat pe dealu luĭ Marte). Fig. Adunare de învățațĭ: areopagu științeĭ. – Vechĭ și ario- (după ngr.).

areopag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
areopág (adunare) (-re-o-) s. n., pl. areopáguri

areopag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Areopág (instituție antică) (-re-o-) s. propriu n.

areopag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
areopag n. 1. (în vechime) tribunal criminal în Atena care’și avea sediul pe colina lui Marte (de unde numele); 2. fig. adunare de magistrați sau de învățați.

areopag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] — Din fr. aréopage, lat. areopagus.