areometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AREOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul). [
Pr.:
-re-o-] – Din
fr. aréométrie.areometrie (Dicționar de neologisme, 1986)AREOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densității lichidelor. [Pron.
-re-o-, gen
-iei. / < fr.
aréométrie].
areometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AREOMETRÍE s. f. determinare a densității lichidelor. (< fr.
aréométrie)
areometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)*areometríe f. (d.
areometru).
Fiz. Știința de a măsura densitatea lichidelor.
areometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)areometríe (-re-o-me-tri-) s. f.,
art. areometría, g.-d. areometríi, art. areometríeiareometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AREOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul). [
Pr.:
-re-o-] — Din
fr. aréométrie.