aranjat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARANJÁT, -Ă, aranjați, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară îngrijită.
2. Care și-a făcut un rost în viață. –
V. aranja.aranjat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aranjat, -ă, aranjați, -te, adj. bătut, schilodit în bătaie.
aranjat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARANJÁT, -Ă, aranjați, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară îngrijită.
2. Care și-a făcut un rost în viață. –
V. aranja.aranjat (Dicționaru limbii românești, 1939)*aranját n., pl.
urĭ. Acțiunea de a tot aranja.
aranjat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARANJÁT, -Ă, aranjați, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară îngrijită.
2. Care și-a făcut un rost în viață. —
V. aranja.