aranjare - explicat in DEX

aranjare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja. – V. aranja.

aranjare (Dicționar de neologisme, 1986)
ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja].

aranjare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire.

aranjare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată.

aranjare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aranjáre s. f., g.-d. art. aranjắrii; pl. aranjắri

aranjare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja. — V. aranja.