aranjor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și
f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din
fr. arrangeur.aranjor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr.
arangeur, engl.
aranger)
aranjor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aranjór s. m.,
pl. aranjóriaranjor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și
f. Persoană care face un aranjament muzical. — Din
fr. arrangeur.