arțăgos - explicat in DEX

arțăgos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

arțăgos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Pornit pe ceartă; certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Din arțag + suf. -os.

arțăgos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arțăgós (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgóși; f. arțăgoásă, pl. arțăgoáse

arțăgos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.

arțăgos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: harțăgos, -oásă, hărțăgos, -oásă adj.] — Arțag + suf. -os.