arătos - explicat in DEX

arătos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.

arătos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.

arătos (Dicționaru limbii românești, 1939)
arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.

arătos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arătós adj. m., pl. arătóși; f. arătoásă, pl. arătoáse

arătos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.

arătos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. — Arăta + suf. -os.