arătător - explicat in DEX

arătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.

arătător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.

arătător (Dicționaru limbii românești, 1939)
arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.

arătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arătătór s. n., pl. arătătoáre

arătător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arătător a. care arată: degetul arătător.

arătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. — Arăta + suf. -ător.