arăriel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (
Cynoglossum officinale).
2. (Rar) Limba-mielului (
Borago officinalis). –
Et. nec.arăriel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂRIÉL s. m. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin și cu flori roșii-închise (
Cynoglossum officinale).
arăriel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arăriél s. m.arăriel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii-închis, rar albe
(Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului
(Borago officinalis). —
Et. nec.