arăpesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (
Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. –
Arap +
suf. -esc.arăpesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (
Pop.)
1. De arap, privitor la arapi
(1). 2. Arab. – Din
arap +
suf. -esc.arăpesc (Dicționaru limbii românești, 1939)arăpésc, arăpílă, arăpíme, V.
hărăp-.arăpesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arăpésc (
pop.)
adj. m.,
f. arăpeáscă; pl. m. și
f. arăpéștiarăpesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arăpesc a. arab:
cal arăpesc. ║
arăpească f. horă dobrogeană.
arăpesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (
Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. —
Arap +
suf. -esc.