arămiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. –
Aramă +
suf. -iu.arămiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din
aramă +
suf. -iu.arămiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)arămíŭ, -íe adj. De coloarea [!] arămiĭ, bronzat.
arămiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arămíu1 adj. m.,
f. arămíe; pl. m. și
f. arămíiarămiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arămíu2 s. n.,
art. arămíularămiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arămiu a. de coloarea aramei.
arămiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj.,
s. n. 1. Adj. De culoarea aramei.
2. S. n. Culoare arămie (1). —
Aramă +
suf. -iu.