arămărie - explicat in DEX

arămărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂMĂRÍE¹ s. f. Meseria arămarului. – Arămar + suf. -ie.

arămărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARĂMĂRÍE², arămării, s. f. 1. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ărie.

arămărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARĂMĂRÍE, (2, 3) arămării, s. f. 1. Meseria de arămar. 2. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 3. Obiecte de aramă. – (1) Din arămar + suf. -ie, (2, 3) din aramă + suf. -ărie.

arămărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arămăríe s. f., art. arămăría, g.-d. art. arămăríei; (ateliere, obiecte) pl. arămăríi, art. arămăríile

arămărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂMĂRÍE¹ s. f. Meseria arămarului. — Arămar + suf. -ie.

arămărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARĂMĂRÍE², arămării, s. f. 1. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă. — Aramă + suf. -ărie.