arăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV.
Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [
Var.:
hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din
arac.arăci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători
arăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV.
Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [
Var.:
hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din
arac.arăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. arăcésc, imperf. 3
sg. arăceá; conj. prez. 3
să arăceáscăarăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV.
Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.:
hărăci, hărăgi vb. IV] — Din
arac.arăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arăcì v. a sprijini pe arac.