apupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APUPÁ, pers. 3
apúpă, vb. I.
Intranz. și
refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din
pupă.apupa (Dicționar de neologisme, 1986)APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr.
appouper, it.
appoppare].
apupa (Marele dicționar de neologisme, 2000)APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr.
appouper)
apupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apupá (a ~) (a se înclina spre pupă)
vb.,
ind. prez. 3
apúpăapupa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APUPÁ, pers. 3
apúpă, vb. I.
Intranz. și
refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). — Din
pupă.