apuntament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. –
Cf. fr. appontement.apuntament (Dicționar de neologisme, 1986)APUNTAMÉNT s.n. Punte de-a lungul malurilor servind la acostarea navelor; debarcader. ♦ Rampă de descărcare. [Pl.
-te. / cf. it.
appuntamento, fr.
appontement].
apuntament (Marele dicționar de neologisme, 2000)APUNTAMÉNT s. n. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor. (< fr.
appontement)
apuntament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APUNTAMÉNT s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului unei ape, servind la acostarea navelor. – După
fr. appontement.apuntament (Dicționaru limbii românești, 1939)*apuntamént n., pl.
e (it.
appuntamento, fr.
appointement). Salar, leafă, remunerațiune pentru o funcțiune. V.
onorar.apuntament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apuntamént (punte)
s. n.,
pl. apuntaménteapuntament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. —
Cf. fr. appontement.