apuntare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) APUNTÁRE,apuntări, s. f. Faptul de a apunta; apuntizare. – V. apunta.
apuntare(Dicționar de neologisme, 1986) APUNTÁREs.f. Acțiunea de a apunta. [< apunta].
apuntare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) apuntáre s. f., g.-d. art. apuntắrii; pl. apuntắri
apuntare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) APUNTÁRE,apuntări, s. f. Faptul de a apunta; apuntizare, apuntaj. — V. apunta.