aprovizionà - explicat in DEX

aproviziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

aproviziona (Dicționar de neologisme, 1986)
APROVIZIONÁ vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

aproviziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APROVIZIONÁ vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr. approvisionner)

aproviziona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

aproviziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprovizioná (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 aprovizioneáză

aproviziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. approvisionner.

aprovizionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprovizionà v. a îngriji cu proviziuni.