aprovare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROVÁRE, aprovări, s. f. Acțiunea de
a (se) aprova. –
V. aprova.aprovare (Dicționar de neologisme, 1986)APROVÁRE s.f. Înclinare a unei nave către proră, datorită unei încărcături neuniforme. [După it.
appruato].
aprovare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprováre (înclinare spre provă)
(a-pro-) s. f.,
g.-d. art. aprovắrii; pl. aprovắriaprovare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROVÁRE, aprovări, s. f. Acțiunea de
a (se) aprova. —
V. aprova.