aprovizionare - explicat in DEX

aprovizionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.

aprovizionare (Dicționar de neologisme, 1986)
APROVIZIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [< aproviziona].

aprovizionare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APROVIZIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). (< aproviziona)

aprovizionare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-]

aprovizionare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona.

aprovizionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprovizionáre (a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art. aprovizionắrii; pl. aprovizionắri

aprovizionare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprovizionare f. strângere de proviziuni.

aprovizionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zí-o-] — V. aproviziona.