apropriere - explicat in DEX

apropriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria.

apropriere (Dicționar de neologisme, 1986)
APROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria].

apropriere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria. [Pr.: -pri-e-]

apropriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apropriére (acțiunea de a-și însuși) (a-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. apropriérii; pl. apropriéri

apropriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] — V. apropria.