aprova (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROVÁ, pers. 3
apróvă, vb. I.
Intranz. și
refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din
provă.aprova (Dicționar de neologisme, 1986)APROVÁ vb. I. tr. A înclina o navă către proră. [<
aprovare].
aprova (Marele dicționar de neologisme, 2000)APROVÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme. (după it.
appruare)
aprova (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprová (a ~) (a se înclina spre provă)
(a-pro-) vb.,
ind. prez. 3
apróvăaprova (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROVÁ, pers. 3
apróvă, vb. I.
Intranz. și
refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). — Din
provă.