aproviziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. approvisionner.aproviziona (Dicționar de neologisme, 1986)APROVIZIONÁ vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc.
2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
approvisionner].
aproviziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)APROVIZIONÁ vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr.
approvisionner)
aproviziona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [
Pr.:
-zi-o-] –
Fr. approvisionner.aproviziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprovizioná (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb.,
ind. prez. 3
aprovizioneázăaproviziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [
Pr.:
-zi-o-] — Din
fr. approvisionner.aprovizionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aprovizionà v. a îngriji cu proviziuni.