aprehensiune - explicat in DEX

aprehensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.

aprehensiune (Dicționar de neologisme, 1986)
APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio].

aprehensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio)

aprehensiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis).

aprehensiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă.

aprehensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprehensiúne (livr.) (a-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni

aprehensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cau­zată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] — Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.