apreciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de
a aprecia și rezultatul ei. ◊
Expr. A lăsa (ceva)
la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [
Pr.:
-ci-e-] –
V. aprecia.apreciere (Dicționar de neologisme, 1986)APRECIÉRE s.f. Prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză ; apreciație. ◊
A lăsa la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Var.
apreciare s.f. / <
aprecia].
apreciere (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRECIÉRE s. f. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. (< aprecia)
apreciere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de
a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊
Expr. A lăsa (ceva)
la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [
Pr.:
-ci-e-].
apreciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apreciére (a-pre-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. apreciérii; pl. apreciériapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de
a aprecia și rezultatul ei. ◊
Expr. A lăsa (ceva)
la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [
Pr.:
-ci-e-] —
V. aprecia.