apreciator - explicat in DEX

apreciator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appréciateur.

apreciator (Dicționar de neologisme, 1986)
APRECIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care apreciază. [< aprecia + -tor].

apreciator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APRECIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care apreciază. (< fr. apréciateur)

apreciator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din aprecia + suf. -tor.

apreciator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apreciatór, -oáre adj. Care apreciază.

apreciator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apreciatór (rar) (a-pre-ci-a-) adj. m., s. m., pl. apreciatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. apreciatoáre

apreciator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apre­ciază. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. appréciateur.