apreciativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRECIATÍV, -Ă, apreciativi, -e, adj. Care constituie sau conține o apreciere. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. appréciatif.apreciativ (Dicționar de neologisme, 1986)APRECIATÍV, -Ă adj. Care marchează o apreciere; estimativ. [Pron.
-ci-a-. / cf. fr.
appréciatif].
apreciativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRECIATÍV, -Ă adj. care marchează o apreciere. (< fr.
appréciatif)
apreciativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apreciatív (a-pre-ci-a-) adj. m.,
pl. apreciatívi; f. apreciatívă, pl. apreciatíveapreciativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRECIATÍV, -Ă, apreciativi, -e, adj. Care constituie sau conține o apreciere. [
Pr.:
-ci-a-] — Din
fr. appréciatif.