aprehensiv - explicat in DEX

aprehensiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif.

aprehensiv (Dicționar de neologisme, 1986)
APREHENSÍV, -Ă adj. (Rar) Timid; temător, neîncrezător. [< fr. appréhensif].

aprehensiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APREHENSÍV, -Ă adj. timid; neîncrezător. (< fr. appréhensif)

aprehensiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprehensív (livr.) (a-pre-) adj. m., pl. aprehensívi; f. aprehensívă, pl. aprehensíve

aprehensiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează apre­hensiune; care simte aprehensiune. — Din fr. appréhensif.