apelpisit - explicat in DEX

apelpisit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

apelpisit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

apelpisit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat [!], turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.

apelpisit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apelpisít (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisíți; adj. f., s. f. apelpisítă, pl. apelpisíte

apelpisit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].

apelpisit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, dispe­rat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. — Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).