apelpisie - explicat in DEX

apelpisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía.

apelpisie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde; exasperare. – Ngr. apelpisia.

apelpisie (Dicționaru limbii românești, 1939)
apelpisíe f. (ngr. apelpisia). Sec. 19. Desperare [!].

apelpisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apelpisíe (înv.) s. f., art. apelpisía, g.-d. art. apelpisíei; pl. apelpisíi, art. apelpisíile

apelpisie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apelpisie f. desperare (învechit): în starea de apelpisie în care m’aflu FIL.

apelpisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de disperare sau de exasperare. — Din ngr. apelpisia.