apella (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APÉLLA s. f. Nume dat adunării poporului din Sparta antică. –
Cuv. gr.apella (Marele dicționar de neologisme, 2000)APÉLLA s. f. adunare populară în Sparta antică, având toți cetățenii cu drepturi depline, trecuți de 30 de ani. (< gr.
apella)
apella (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)APÉLLA (
cuv. gr.)
s. f. Adunarea poporului în Sparta, care hotăra pacea și războiul și care desemna prin aclamații eforii, membrii gerusiei și pe cei doi regi.
apella (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apélla (
gr.)
s. f.apella (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APÉLLA s. f. Nume dat adunării poporului din Sparta antică. —
Cuv. gr.