apelpisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. –
Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). –
Der. apelpisie, s. f. (exasperare);
apelpisit, s. m.
(prost, neghiob).